Noi nici nu ştim exact sau măcar aproximativ despre ce este vorba în lumea în care trăim. Întreabă orice om şi îţi va da un nonrăspuns. Tu ştii? Poate aici e greşeala că întrebăm orice om, poate ar trebui să găsim omul, sau mai mult chiar. Fiecare cultură a definit, altele au stabilit un scop al existenţei. Interesant este că marea majoritate a acestor culturi consideră lumea aceasta una de încercare şi definire al spiritului nostru. Existenţa noastră nu ţi se pare că din acest punct de vedere este ca un joc de tip adventure/quest/roll playing game? Bun, privind lucrurile din această perspectivă, când trecem de lumea aceasta şi ajungem în alt nivel si alt nivel ce vom deveni? Oare când creştem mari o să ne facem îngeri? Evident de nivelul acesta toţi trecem, cel puţin putem vedea cum ies personajele pe rând din cadru, întrebarea este: ajung în nivelul următor, repetă stagiul actual sau punct pur si simplu?

Să considerăm că toate nivelele acestor experienţe se întâmplă doar în această lume pe care o ştim, după ţâşpe reîncarnări sau cum vrei să le numeşti, ce se mai întâmplă? Sau dacă într-adevăr ajungem să ne transpunem şi în alte universuri ale existenţei…de acolo unde ajungem? Pentru început poate că ar trebui să ne limităm la acceptarea faptului că drumul contează…înseamnă că ajungi să admiţi că de fapt noi suntem fiinţe ce nu avem sfârşit, călătorim continuu. Bun! Dar scopul? Scopul trebuie că este să trăieşti, să reuşeşti să te transformi în asemenea mod încât efectiv să iubeşti faptul că trăieşti, să nu mai ai nici o grijă, nici frică, dar oare nici dorinţe? Vorbesc de faptul de a trăi şi nu de a exista, nu de a trăi fizic. Poţi la fel de bine să trăieşti şi în moarte. Este un alt fel de a trăi…trăieşti prin amintirea celorlalţi. Te întrebi: Bine, dar când se termină tot acel lanţ de oameni care îşi aduc aminte de tine, cum mai trăieşti? Simplu, atunci vei cunoaşte să trăieşti în uitare. Dar acest lucru se poate la fel de bine să îl experimentezi, viu fiind să trăieşti uitat de toţi. Diferenţa zici tu? O vei vedea atunci. Acum cunoşti acest mod de a trăii şi eu zic să te bucuri de el. Ştii, lumea vorbeşte de făgăduinţa de a ajunge în Rai. Dar ce este acel loc? ce faci acolo…din cunoştinţele noastre afli că nu mai ai nici o grijă, eşti fericit şi împlinit bla bla bla. Deci raiul reprezintă momentul transformării tale ca fiinţă. Când ajungi la acel moment al existenţei când ai trecut prin tot, ce să mai doreşti…sau de ce să îţi mai fie frică? Efectiv trăieşti şi te bucuri de tot ce îţi oferă existenţa. Conştientizezi faptul că tot ce se întâmplă face parte din viaţă? Oricum ai lua-o lucrurile tot se întâmplă. Bun, când nu ţi se întâmplă ţie anumite lucruri pe care le consideri rele, cum te face să te simţi? Te simţi uşurat, fericit că nu ai fost tu cel în cauză. De ce simţi asta? Pentru că în tine îţi era teamă de suferinţa care o vei simţii. Dacă nu mai îţi este teamă de acest fapt, eşti liniştit, poţi spune că trăieşti fără griji.Înţelege că fiecare are alt mod de a gândi, de ce să nu trăieşti pentru că altul nu are curajul? Nimeni nu poate trăi în locul tău!